Postat de: oana balaci | mai 23, 2009

rataciri

offfffffffffffffffffffffffffffffffffffff!M-am sarurat de toata cacealmaua asta de viata, de toata nesiguranta,prostia, idiotenia si nedreptatea si viciile si lucrurile murdare.Iarta-ma ca nu pot sa fiu mai buna, mi-as dori din tot sufletul sa fiu perfecta pentru tine, dar cateodata nu-mi iese deloc!Da, am facut un rahat azi, m-am facut de rahat fata de tine cu niste pareri scrise din prostie, ai auzit ca m-am certat(dar nu stii cat e de greu sa suporti rahatu asta de situatie: da pe-o parte: de ce ma cert, cum sa ma cert, doar mamica are grija de mine ahhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh(sa evitam cica cuvintele oneroase) da bine BAG PULA SI GATA SA MA CAC PE TOTI IDIOTII, CARE SE CREDE MAI BREAZ SA TRAIASCA EL SA VADA CUM E SA TE FUTA CINEVA NEINCETAT LA si sa nu-ti mai dea pace.Bag pula !e de cacat : nu-i nik al tau , nu poti sa fc nik ca n-ai bani ……………………………………………Draci miii si miliarde de draci si ma enerveaza multe, dar sa stii ca niciodata ………………..Vroiam sa spun ca te iubesc

Postat de: oana balaci | ianuarie 11, 2009

I cry against the hours

I guess life is a game, a wicked one sometimes.We all need to pay for our mistaches, althought this is so hard.It’s hard to take the long way, to face miserables things, when it’s so easy to run out, to hide somehow.

I cry looking how the fairytale is falling down, when you’re gone, I cry looking how beautiful things are meant to be in the dark and so far from me.We all hurt someone and, life also hurt us.I was thinking, maybe we could be better, if they didn’t brooke our dreams anymore.But they kill us and nobody seems to heard nothing about regret.It smells like orange or like a warm fragrance of  vanilla…But beautiful memories become a horible reallity, when you realised that you lost them.And it smell now like blood or like a cigarette.I’m so disappointed… “you’ve got to be strong” , they always teach you this lesson !

Postat de: oana balaci | ianuarie 11, 2009

Iau eu jumate si jumatate imi las mie

half-century-heart1

Ca de obicei, eu te-am vazut, dar tu n-ai vrut sa ma vezi.Si-mi parea atat de rau!Si tu nici nu stii, nici nu poti sa-ti dai seama cat de rau imi parea.Cat mi-as fi dorit sa alergi dupa mine,sa vii, sa ma opresti din goana fara speranta.

M-au ajuns doua lacrimi fierbinti, dar si ele s-au despartit, din pacate.Si asta poate pentru ca asa stau lucrurile pe lumea asta.Totul se rupe in doua, se discontorsionaza grav, se prabuseste…Dar in cazul nostru, ti-am zis nu cred ca poate fi vorba de o simpla coincidenta.Sau e un lung sir de coincidente, dar aici e deja destin.E o forta care ne aduce mereu impreuna ,indiferent de parerile contradictorii ale altora.Cum am trecut pe acolo asemenea atator alte dati si culmea cum te-am gasit…Sau poate tu erai acolo,dar nu te-am mai gasit eu.Tu stii ce inseamna asta- e o mica catastrofa (de fapt, o mare tragedie) sa trec pe langa tine fara sa ma opresc.Sa stii ca inima mea s-a oprit demult la tine.

Si atunci la tara- ma perpeleam de dorul tau, si totusi a trebuit sa-mi intorc privirea dulce de la tine.De ce?Pentru ca mi se parea a fi o strategie buna sau macar diferita de a-ti atrage atentia- sa fi vazut ca fac altceva decat de obicei.Dar parca vad, tu nici macar nu te-ai intrebat.In schimb pe mie m-au podidit lacrimile de fiecare data.Mi-a mai ramas doar regretul si un buchet de amintiri, care se presupune ca ar trebui sa ma tina in viata( eu vreau sa cred asta, cu toate ca amintirile noastre nu fac decat sa doara si mai tare).Ce joc mai este si asta- pe mine ma doare prea tare,pentru ca te iubesc prea mult, iar pe tine…Nu stiu.Nu te cunosc deloc, cu toate ca mereu am fost alaturi de tine.As putea sa cred o multime de bazaconii( poate as nimeri vreo una), dar sunt in ceata,nu stiu nimic, cat de cat mai aprope de adevar.

Siiii…mi-e atat de dor de tine!Mai rau este ca nu-mi trece nimic prin cap, vreo idee nastrusnica menita sa te aduca langa mine.E greu, e cumplit sa stau departe, sa nu mai am parte de binecuvantarea bratelor tale, sa fiu nevoita sa incetez cu “prostiile”, pentru ca lumea ma condamna.As gasi eu numai decat ac de cojocul lor,dar tu m-ai legat de maini si picioare fiind primul care m-a condamnat.Cum poate sa devina o iubire de doi ani,365 +365 zile o tampenie, o aberatie?Eu ,imi cer scuze, dar nu pot sa inteleg asa ceva.

NU crezi ca mi-ar prinde bine si mie sa stau afara, sa-mi beau cafeaua, sa fumez o tigara si sa nu ma mai chinuie gandurile cu tine?Dar pe strada mea,in cutia mea de chibrituri lucrurile stau diferit: cafeaua de dimineata aduce perfect cu aroma ta, patul imi striga disperat, cand ma vede iar, singura, mult prea singura, peretii sunt scrijilati cu numele tau,hainele mele  vor sa le dai jos, cum obisnuiai sa faci altadata,fereastra asteapta si ea, nerabdatoare, avida sa-ti mai vada chipul( pe care oricat m-as stradui nu-l pot confunda)…

Sa ma resemnez, zici?Bravo, prietene, ai nimerit-o!La asa ceva nici ca m-as fi gandit!Dar stii ceva, cum se poate face asta, din moment ce inca, n-am murit:D Te resemnezi,pentru ca asa vor ceilalti ,pentru ca nu-ti ramane altceva de facut, pentru ca odata obosesti sa lupti de unul singur cu morile de vant.Dar uita-te mai bine!Si atunci cand tu vei fi in stare sa faci asta, fii sigur ca vei vedea adevarul din sufletul meu- niciodata nu voi inceta sa lupt( eu mai cred, si inca mai sper ca va veni o zi frumoasa, in care te voi face si pe tine sa crezi).

Postat de: oana balaci | decembrie 30, 2008

supravietuire si reverie

NU-mi vine sa cred ca s-a terminat totul.Refuz sa cred asa ceva; inima mea nici nu vrea sa auda- pentru ca te iubeste la fel de mult ca si pana acum.Tot ce m-ar putea salva ar fi orgoliul, dar e mult prea ranit pentru asta.Si nici nu m-ar putea salva, cu adevarat.M-ar transforma intr-o cu totul alta persona nespus de bolnava si artificiala.

“Joci un pic de teatru si pe urma , tot tu ai de castigat!” Cum? N-am auzit eu bine? What the fuck?MI-e scarba de viata asta,daca stau si ma gandesc.Dar nu prea ai ce face decat sa te conformezi la o serie de standarde idioate.Pai cum vine asta ,domne’ – avfem o viata, daca si in asta jucam teatru, cand mai avem timp sa traim cu adevarat?! Probabil dincolo, cu mainile pe piept.Cred ca e mai fericit luxul de a-ti permite suferinta si durerea, cu toata fiinta ta ( pentru ca in fond, asta simti) ,decat o mascaradade ras.Numai  Dumnezeu stie ce ascunde, si nu e nimic bun.

Cum sa trec nepasatoare pe langa el?Cum as putea sa fac asa ceva!Domnule Vali, cu mine e sigur,ai 2 alternative- ori iti trag o palma, ori cad in bratele tale ( ori amandoua,in aceasta ordine- pentru ca eu cred inca in finaluri fericite si ,oricat nu ti-ar placea tie, in surprizele vietii, poate unele s-or mai inversuna sa fie frumoase).Cum adica ne-am despartit?Cum vine asta,ia spune-mi tu?Cand eu nu fac altceva decat sa te port in gand si in inima!Ti-am spus eu , ca ti-ai gasit un loc al naibii de bun si nici ca mai vrei sa pleci de acolo.Eu n-am fost asa de norocoasa..

Dar uite o sa cred in continuare si nu o sa ma multumesc cu putin.VREAU TOTUL, VREAU BASMUL CU PRINTUL, VENIND CALARE PE CAL ALB Oricum o sa te astept ,nu am altceva de facut!Doar ca ce n-as da sa vii mai repede,sa se implineasca o minune.

208751_sf_

Postat de: oana balaci | decembrie 2, 2008

“Miercuri!Da Doamne sa mor!”

As vrea sa strig tare de tot cat de mult “TE IUBESC” ! TE IUBESC ,VALI MEU,TE IUBESC,TE IUBESC,TE IUBESC ,TE IUBESC ,TE IUBESC, de o mie de ori si mai mult.Incerc sa ma abtin sa te mai sun,sa te mai sacai cu prostiile mele,dar mi-e asa de greu…Iarta-ma,dar nu cred ca ma pot tine de cuvant in aceasta privinta.Vreau sa-ti aud macar glasul,chiar daca tu nu-mi vei spune in fiecare seara : “TE IUBESC” ,chiar daca ma vei intrista foarte tare cu vorbe dureroase.Eu stiu ca de fapt ma iubesti,in ciuda faptului ca sunt atat de rare ocaziile in care te straduiesti sa-mi arati asta.Eu nu m-as mai dezlipi de tine iubitule,n-as mai vrea sa fac altceva in afara de cel mai frumos lucru din lume, sa te iubesc.

As da un sirag de lacrimi in fiecare zi, numai sa fii mereu alaturi de mine.

little-girl-feeling-sad

Postat de: oana balaci | decembrie 2, 2008

o bucata din inima mea,o bucata dintr-o zi

Si mi-e tare dor de tine…

Sunt asa de suparata si nervoasa si chiar imi vine sa mor.Sa fac ceva,cumva sa uit de toate,sa nu ma mai zbat printre atatea ganduri negre.Off, nu ti-am zis cat de greu e sa traiesc fara tine.Vino macar sa ma certi ca fac prostii, macar sa razi de glumele mele nesarate- doar vino langa mine,taci si nu spune nimic, saruta-ma si fa-ma sa cred in continuare ca totul va fi bine.

As vrea sa muncesc cot la cot cu tine,sa fac orice(nu conteaza cat de greu ar fi), numai sa nu mai pird timpul singura, fara inima mea.Asa ma simt, goala, de parca tumi-ai furat inima si-ai plecat cu ea departe.Nu mai am chef de nimic pana nu-mi recuperez “obiectul pierdut” , doar stii cum sunt eu,asa un pic mai strangatoare.Cand vine vorba de tine insa nu prea ma zgarcesc, doar ai vazut, ti-am dat chiar inima mea,ti-am dat totul : sperante, vise, clipe.Si nu-mi pare rau,si ti-as mai da si mai multe ,daca as putea.

Ce-ar putea sa faca o femeie pentru barbatul pe care-l iubeste : absolut orice nu s-ar da in laturi de la nimic.But, baby, please “have a heart”, despite the fact “I told you “yes” and than you told me “no” ” .Asa-i in viata: cumpara ,nu-ti place, nu trai.Dar eu tre’ sa traisc, pentru ca tot vreau sa te iubesc si mai mult, fie puzderie de oameni bagaciosi si prosti, fie vreme urata si timpuri rele,dusmanoase.

Postat de: oana balaci | noiembrie 10, 2008

falen in love with life

  cadere

Nu trece o zi macar ,fara sa mai aflu o alta prostie,o alta tampenie,o alta aberatie, scornita de nush ce dobitoc!!NU poate sa treaca,pur si simplu,nu se poate!!Si cum sa nu fie la ordinea zilei acea replica frumosa,pe care am invatat-o demult;inevitabil se prelinge un sarcastic,ostenit : “m-am saturat de toate”.Mai bine ma zbat intr-o singuratate rautacioasa si linistita,decat sa aud aceleasi refrene galagioase si absurde.Nu-inimic bun; mereu se iveste o panarama.DE ce sa ma mai supar,de ce sa ma mai ostenesc,cand nimeni si nimic nu merita,nu face doi bani.M-am saturat sa ma tarasc in acelasi rahat,colorat .De ce naiba ,viata asta tre’ sa fie ca o cafea amara, peste care ei toarna neincetat mult zahar si venin?E cea mai proasta combinatie, turnata fierbinte pe stomacul golas si infometat.N-are nici cea mai vaga aluzie spre un ritual fericit.Sa ne curga alcool prin vene,doar asa nu se mai intrevede atata negreala,atatea sperante prefacute in scrum.

Postat de: oana balaci | noiembrie 8, 2008

te iubesc,vali

Tu nu stii cum e sa traiesti doar pentru cineva,sa visezi un viitor frumos pentru doi si sa te trezesti mereu singura?Ce sa mai inteleg,ce sa ma mai fac?Nu mai inteleg nimic din tot ceea ce faci.De ce azi poate sa fie totul bine ,si maine nu?De ce peste cateva ore se schimba totul?Parca suntem in niste basme proaste,dintre cele mai urate.Te strig cu o sete nebuna- tot ce-mi doresc este sa te am langa mine si …But baby did a bad, bad, bad, thing!

Imi venea sa plang,sa ingrop totul intr-o tigara…Mie nu-mi ajunge un sarut,nici 10,nici macar o viata intreaga sa te pot iubi.Cu toate ca, ultima varianta mai merita.Esti atat de minunat, doar fiindca existi.O lume fara tine ar fi groaznica,insuportabila. TE IUBESC!

col_sposi1

Postat de: oana balaci | noiembrie 1, 2008

Cu ganduri delirante pe tastatura

I’ve had enough!de tot si de toate,mai ales de viata asta mizerabila  si de mizeriile de oameni care se scalda in ea lasciv,tarandu-se dupa o zi pe alta.

Se spune ca nu bani sunt totul in viata,ca fericirea nu depinde in mare parte de situatiile materiale- doar ipocrizii.Fericirea sau macar crampeie din ea se cumpara.Mai exista o varianta excelenta : prost sa fii ,noroc sa ai.But here I am tonight, all alone -I have no luck,I have no money.I have nothing than a broken hert and a long row of ordinary days without salt and pepper!

N-am chef de nimic fara el.Poate ar fi mai bine sa-mi bag picioaele in tot,sa nu-mi mai pese de nimic.NU stiu cum sa fac asta.NU ma lasa inima asta parsiva.E un porc ,un mare porc,n-are inima,nu se poate gandi nici macar un pic,nu-i pasa!!!As vrea sa-l trezesc la viata (cu toate ca ar fi mult mai bine daca as reusi sa ma trezesc pe mine la realitate) – dar relitatea si viata lor e mult prea urata si posaca…NU ma aude nimeni,oricat de mult as incerca sa tip ca ma doare,ca mor!De ce iau toti moartea sufletelor in ras,cand e cu mult mai sangeroasa decat banala moarte fizica?Pentru ca mai toti ne numim niste mizerii de oameni( pe noi ne deosebeste orgoliul prostesc si nemasurat fata de alte fiinte).E trist.Eu sunt trista.Si curios parca, afara nu-i trist,altii parca au chef de viata,stiu ce sa faca cu vietile lor.Obesrv ca am un prieten invizibil ,dar de nadejde- e ca o voce care pisca,spune adevarul clar si raspicat,dar ma adanceste intr-o utopie.Si altii traiesc in intuneric, si zametul este pe fetele chiorilor,pentru ca nu au timp sau pur si simplu nu vor sa se gandeasca la astfel de “idiotenii” ,in conceptia lor.Mi se par ridicoli ,cand ii mai apuca asa in chip fatarnic vagi mustrari de constiinta indolenta.E un atac dur la persoane- vorbele mele dor? dar ce-ai vrea sa te alinte? tine-te bine,de-acum nu te mai lovesc cu cuvinte.

MEreu scrisul a fost pentru marile (micile,dar tot marile)  dezamagiri ale vietii.Hai sa ma apuc acum sa gasesc o sumedenie de probleme- care ele nu ar fi asa mari probleme in universul meu- de fapt sunt!!off!Mi se pare ca nu mai functioneaza circuitul si n-am un refugiu caldut si prietenos.Mi-e frig!Dar cui ii pasa?Ai dreptate domne’ asa e, nu tre’ sa-i pese nimanui!E foarte bine- toti tre’ sa ne numaram printre cei perfizi si rai.NU mai ai dreptul sa spui mi-e dor,mi-e frig,mi-e sete de iebire,mi-e frica de amurgurile inspaimantatoare.L-as suna si l-as lua la injuraturi! pe bune,macar curajul sa faci asta e de apreciat.Cred ca nimeni nu putea atinge gradele astea de nesimtire,nimeni.Totul se prabuseste ,totul cade in fata mea si see sfarama.Adica tot ce-i mai bun in mine se sfarama si simt ca innebunesc ,ca nu mai pot ,ca mai bine as pleca sei m-as duce naibii.Incotro?Spre tara nimanui sau poate spre tara lui papura voda…Cat imi doresc un nebun pe care sa-l iubesc la nebunie si sa ma iubeasca si el la fel de mult!Sa ma faca sa simt ca traiesc,nu ca acum cand ma simt ingropata de vie mai ceva ca in filmele horor.Oare unii sunt condamnati la singuratate- sunt facuti numai pentru cacaturile vietii,iar altii sunt “femei destepte ,pentru ca aleg grizonatii,ca au bani si mor repede”.

Ma simt pierdut intr-o lume mare Ma simt tentat sa calc totul in picioare…Binele devine un subiect empiric  Discutia despre el, o mare crima…

Mare pacoste dragostea asta,dar cum sa traiesti fara ea?Nu pot.Si chiar nimeni nu poate intelege.E mai grav ca nu poate intelege nici macar cel de langa tine(sau mai bine spus cel care ar trebui sa fie langa mine!!).Si din pacate nu e, pentru ca domnul isi gaseste treburi mult mai importante de facut.

Inteleg ca nu ne putem vedea mereu in cursul saptamanii ( de fapt nici asta nu inteleg ,pentru ca sunt niste motive de-a dreptul idioate).Ma astept deci ca nenorocitul de week-end sa fie mai normal,mai frumos decat restul zilelor de cacat in care nu fac altceva decat sa te visez,sa ma mint ca esti aproape.Probabil sperantele sunt prin definitie desarte, because fairytale gone bad…

Articole mai vechi »

Categorii